|
 ace pe Pamant. Auzim aceasta expresie atat de des incat a devenit o banalitate. De ce avem intr-adevar nevoie pentru a fi pace in lume? Sunt cateva cai posibile spre pace mondiala. Sa incepem prin a pune o intrebare. Cand a fost ultima data cand doua state democratice s-au intrunit pe un camp de lupta? Spuneti-mi, daca exista un astfel de exemplu relevant. Genul de democratie Saddam Hussein nu conteaza. Faptul ca Saddam Hussein sau Fidel Castro au castigat alegerile cu 99.9% din voturi nici nu se supune analizei. Au existat oare democratii adevarate care si-au declarat razboi unei alteia incepand cu anul 1776? Hitler nu a fost ales niciodata, Paul von Hindeberg l-a numit Consul al cabinetului sau de coalitie si Hitler si-a folosit capacitatile machiavelice de a aduce partidul nazist la putere in Reichstag, ceea ce i-a oferit puteri dictatoriale. Multe tari din Africa pretind a fi democratice dar fraudele in timpul votului si intimidarea celor care voteaza fac ca disputa referitoare la votul din Florida sa para mica in comparatie. Majoritatea tarilor comuniste care pretind sa aiba alegeri democratice au si legi care permit doar un singur partid politic. Unica situatie care este cat de cat apropiata de cazul a doua tari care merg la razboi una cu alta este India si Pakistan, dar examinand venirea la putere a lui Musharraf in Pakistan, putine lucruri ne arata ca el este liderul democratic ales de cetatenii liberi.
Deci, este democratia globala cheia pentru pace in lume? Sunt mai multi factori care determina pacea. Democratiile stabile au o anumita forma a capitalismului economiei de piata. Economia de piata si capitalismul ofera multe motive pentru a evita razboiul. Doua tari cu o economie de piata, capitaliste, democratice au un mare interes in a nu merge la razboi. Razboiul nu face economiile sa creasca si costul vietilor si resurselor irosite este mult mai mare decat beneficial cresterii costurilor pentru armata/aparare sau alte elemente ale razboiului. De exemplu, intre Franta si Statele Unite pot exista diferente politice si ideologice, chiar si putina ura, dar este foare putin probabil ca aceste doua state sa recurga la forta armata fiindca costurile sunt prea mari in comparatie cu orice beneficii. Cand ideologiile sunt complet opuse, probabilitatea razboiului creste. Socialismul si comunismul in diferitele sale forme atrag atentia prin crearea unor diferente asemanatoare printer oameni. In decursul istoriei, guvernele socialiste si comuniste au fost impuse de elita ce avea putere, niciodata nu au fost liber alese de catre popor. Capitalismul si democratia sunt atotcuprinzatoare prin natura lor si isi trag punctele de atractie din lucrurile simple ale vietii.
O tara cu economie de piata si o democratie capitalista va incepe razboi cu o tara cu economie planificata, nedemocrata sau necapitalista fiindca costurile razboiului si amenintarile societatii libere merita costul apararii ca in cazul razboiului antiterorism. Costul de fapt in termeni de vieti pierdute si bani al atacului terorist din 11 septembrie este de necalculat si vor continua sa apara pentru multi ani inainte. Oricare ar fi costul general pentru razboiul antiterorism, alternativa de a nu avea aceste costuri si de a pierde razboiul nu este o optiune deorece economia de piata, democratia capitalista va inceta sa existe.
Economia de piata este vitala pentru pacea mondiala. In sistemul capitalist orice individ are ocazia, indifferent de rasa, religie sau nationalitate de a se autocunoaste si sa castige destui bani cat au nevoie sa traiasca o viata pe care insusi o cred demna. Greselile unor tari constituie in aceea ca incearca sa construiasca un hibrid dintre capitalism si socialism, ceea ce esueaza pentru toti. In capitalism nu exista nici un sistem de garantii, doar o garantie a oportunitatii. Clasa productiva a societatii nu trebuie sa fie pedepsita prin scheme de impozitare regresive sau progresive; ar fi mai bine ca celelalte clase sa devina productive. Frederic Bastiat a scris in eterna sa opera clasica “Dreptul”: “Daca fiecare si-ar folosi fara restrictii capacitatile si rezultatele muncii sale, progresul social ar fi neintrerupt, de neoprit si nelipsit”.
Legile aplicate corect si egal fata de toti cetatenii creaza mediul unei societati capitaliste. Un sistem judiciar putin regulat si legi ce nu incomodeaza creaza egalitatea. Aceasta include un sistem simplu si operativ de creare a drepturilor de prietate. Aceste drepturi, desigur, ar trebui aplicate cinstit si egal tuturor indivizilor, indiferent de rasa, religie si nationalitate. Stabilirea drepturilor de proprietate permite cetatenilor de a folosi liber capitalul inclus in valoarea proprietatii lor. Robert Mugabe si-a aruncat tara intr-o ruina financiara si foame prin aceea ca nu a respectat drepturile de proprietate. Prin faptul ca a dat pamantul oamenilor ce nu au platit pentru el sau nu l-au castigat in nici un fel, doar incercand sa corecteze o nedreptate sociala, Magube a redus valoarea sa capitala si l-a facut neproductiv. Este neproductiv deoarece persoanele care au obtinut pamantul nu au platit nici un fel de pret pentru el si prin urmare nu au nici un stimulent in a-l folosi profitabil pentru a creste roada.
Structura legilor si impozitelor de asemenea trebuie aplicata cinstit si egal tuturor indivizilor, peste hotarele tarilor, indiferent de rasa, religie, nationalitate sau venit. Bastiat a explicat aceasta mai bine scriind: „Cand legea si puterea pastreaza persoana in limitele justitiei, aceasta nu impune nimic decat o negatie. Ei il obliga doar de a se abtine de la a face rau altora. Aceasta nu incalca personalitatea, libertatea sau proprietatea lui. Ei pazesc toate acestea. Sunt pentru aparare; ei apara in mod egal drepturile tuturor”.
Capitalismul, justitia, si in sfarsit, democratia poate asigura o pace globala. O democratie adevarata care permite legal indivizilor sa-si aleaga liderii pentru un termen prestabilit si sa-i inlature cand este necesar de a se proteja impotriva tiraniei si nedreptatii. Acesti conducatori sunt repsonsabili de a prevedea apararea drepturilor a tuturor lucrurilor ce le au in conducere, nu de a introduce o idee din lume ce beneficiaza doar o anumita parte a societatii. Ce este deseori uitat intr-o astfel de democratie este faptul ca liderii alesi trebuie sa aiba grija de toti oamenii, indiferent de ce clasa a societatii l-au ales. Odata intrat in functie, conducatorul devine un lucrator al poporului, ascultand necesatile tuturor oamenilor, nu numai ale unor anumite grupuri din care liderul face parte. Conducatorul ca functionar este un concept foarte umilitor, desi puternic. Daca liderul gadeste si se poarta ca un servitor cu toti membrii societatii, razboiul ar fi o metoda folosita doar ca un serviciu poporului cand drepturile lor sunt amenintate, la fel cum drepturile cetatenilor Statelor Unite ale Americii au fost amenintate in 11 septembrie 2001.
Unica „musca in alifie” este terorismul. Organizatiile teroriste opereaza in tari libere si mai putin libere, la fel in toata lumea. Deseori, aceste grupari teroriste sunt inafara influentei autoritatilor nationale. Indiferent de cat de prospere si democratice devin statele lumii, intotdeauna vor exista grupuri de oameni extremiste care vor nega ilogic si ignorant orice societate sau guvern care nu este de acord cu viziunile lor. Istoria a demonstrat ca aproape nu exista o modalitate de a rezolva diplomatic si prin mijloace pasnice diferentele cu aceste grupuri. Prin urmare, cateodata va fi necesar de a negocia cu ei prin forta militara pentru a elimina aceste elemente ticaloase, deoarece ei nu lupta impotriva tiraniei ci impotriva libertatii in sine. Teroristii islamici fundamentalisti nu lupta pentru libertate, ei incearca sa-si impuna violent ideile despre cum lumea ar trebui sa priveasca iubitorii si aparatorii libertatii. Desi acest punct de vedere ar putea fi criticat drept simplistic, nu exista nici un sfarsit pozitiv care poate fi atins prin uciderea, mutilarea sau terorizarea unui popor civil nevinovat. Guvernele societatilor libere au o datorie si obligatie de a proteja drepturile societatilor pe care le servesc.
Intr-o ultima analiza, pacea globala este posibila. Indiferent de cultura sau religie; capitalismul, democratia si justitia sunt sisteme care innascut opereaza fara a discrimina si aduc libertate tuturor participantilor. Odata ce fiecare individ are dreptul egal de a-si urma visele intr-o economie libera si democratica, unicul motiv de a incepe un razboi ar fi de a ucide extremistii maniaci si ignoranti si in acest caz ar fi un razboi al unui popor impotriva altuia. Daca aceste elemente ar fi introduse peste tot in lume, nu ar mai exista nici un motiv logic pentru a incepe un razboi...
|
